împăca
Romanian edit
Etymology edit
From a Vulgar Latin *impācāre, from Latin in + pācāre, present active infinitive of pācō (“make peaceful, pacify”), or more likely, the îm- was added later within Romanian to an older form păca. First attested in 1581.
Pronunciation edit
Verb edit
a împăca (third-person singular present împacă, past participle împăcat) 1st conj.
- (reflexive or reciprocal) to make up, reconcile, conciliate, come to agreement [+ cu (object)]
- (reflexive or reciprocal, chiefly in the negative) be in good relations, coexist peacefully with someone [+ cu (object)]
- (reflexive) to make peace with, come to terms with [+ cu (object)]
- (reflexive or reciprocal; dated) to agree to a monetary arrangement
- (transitive) to reconcile opposing parties
- (transitive) to placate, comfort
Conjugation edit
conjugation of împăca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a împăca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împăcând | ||||||
| past participle | împăcat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împac | împaci | împacă | împăcăm | împăcați | împacă | |
| imperfect | împăcam | împăcai | împăca | împăcam | împăcați | împăcau | |
| simple perfect | împăcai | împăcași | împăcă | împăcarăm | împăcarăți | împăcară | |
| pluperfect | împăcasem | împăcaseși | împăcase | împăcaserăm | împăcaserăți | împăcaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împac | să împaci | să împace | să împăcăm | să împăcați | să împace | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împacă | împăcați | |||||
| negative | nu împăca | nu împăcați | |||||