împăciuitor
Romanian edit
Etymology edit
Adjective edit
împăciuitor m or n (feminine singular împăciuitoare, masculine plural împăciuitori, feminine and neuter plural împăciuitoare)
Declension edit
Declension of împăciuitor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | împăciuitor | împăciuitoare | împăciuitori | împăciuitoare | ||
| definite | împăciuitorul | împăciuitoarea | împăciuitorii | împăciuitoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | împăciuitor | împăciuitoare | împăciuitori | împăciuitoare | ||
| definite | împăciuitorului | împăciuitoarei | împăciuitorilor | împăciuitoarelor | |||