împăia
Romanian edit
Etymology edit
From în- + pai + -a, based on French empailler.
Verb edit
a împăia (third-person singular present împăiază, past participle împăiat) 1st conj.
- (transitive) to stuff (to preserve an animal by filling its skin)
Conjugation edit
conjugation of împăia (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a împăia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împăind | ||||||
| past participle | împăiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împăiez | împăiezi | împăiază | împăiem | împăiați | împăiază | |
| imperfect | împăiam | împăiai | împăia | împăiam | împăiați | împăiau | |
| simple perfect | împăiai | împăiași | împăie | împăiarăm | împăiarăți | împăiară | |
| pluperfect | împăiasem | împăiaseși | împăiase | împăiaserăm | împăiaserăți | împăiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împăiez | să împăiezi | să împăieze | să împăiem | să împăiați | să împăieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împăiază | împăiați | |||||
| negative | nu împăia | nu împăiați | |||||