împăna

See also: impana

Romanian

Etymology

From pană, or from a Vulgar Latin root *impinnare, from Latin pinna (“feather”).

Verb

a împăna (third-person singular present împănează, past participle împănat) 1st conj.

1. (transitive) to lard, interlard; stuff or fit bacon or other things like garlic into meat for cooking
2. (transitive) to fill or cram (a thing or place) all over
3. (transitive) to stick into, puncture
4. (transitive, archaic) to stick feathers onto; adorn (with feathers, or in general)

Conjugation

    conjugation of împăna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a împăna
gerund			împănând
past participle			împănat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împănez	împănezi	împănează	împănăm	împănați	împănează
	imperfect	împănam	împănai	împăna	împănam	împănați	împănau
	simple perfect	împănai	împănași	împănă	împănarăm	împănarăți	împănară
	pluperfect	împănasem	împănaseși	împănase	împănaserăm	împănaserăți	împănaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împănez	să împănezi	să împăneze	să împănăm	să împănați	să împăneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împănează			împănați
	negative		nu împăna			nu împănați

Derived terms

• împănare

Related terms

• pană