împăra
See also: impara
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Late Latin impālāre, from Latin pālus. Compare Aromanian mpãrari, mpar.
Verb edit
a împăra (third-person singular present împărează, past participle împărat) 1st conj.
- (regional) to impale, stab
- (figuratively) to publish, make known (sense derived from the act of posting information on poles)
Conjugation edit
conjugation of împăra (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a împăra | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împărând | ||||||
| past participle | împărat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împărez | împărezi | împărează | împărăm | împărați | împărează | |
| imperfect | împăram | împărai | împăra | împăram | împărați | împărau | |
| simple perfect | împărai | împărași | împără | împărarăm | împărarăți | împărară | |
| pluperfect | împărasem | împăraseși | împărase | împăraserăm | împăraserăți | împăraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împărez | să împărezi | să împăreze | să împărăm | să împărați | să împăreze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împărează | împărați | |||||
| negative | nu împăra | nu împărați | |||||