împiedica

Romanian

Etymology

From Latin impedicāre, present active infinitive of impedicō.

Verb

a împiedica (third-person singular present împiedică, past participle împiedicat) 1st conj.

1. to hinder (to make it difficult for someone to do something), impede
2. (reflexive) to stumble

Conjugation

    conjugation of împiedica (First conjugation)

infinitive			a împiedica
gerund			împiedicând
past participle			împiedicat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împiedic	împiedici	împiedică	împiedicăm	împiedicați	împiedică
	imperfect	împiedicam	împiedicai	împiedica	împiedicam	împiedicați	împiedicau
	simple perfect	împiedicai	împiedicași	împiedică	împiedicarăm	împiedicarăți	împiedicară
	pluperfect	împiedicasem	împiedicaseși	împiedicase	împiedicaserăm	împiedicaserăți	împiedicaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împiedic	să împiedici	să împiedice	să împiedicăm	să împiedicați	să împiedice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împiedică			împiedicați
	negative		nu împiedica			nu împiedicați

Antonyms

• ajuta

Derived terms

• împiedicare

Related terms

• piedică

See also

• încurca