împroșca
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic прочкать (pročkatĭ).
Verb edit
a împroșca (third-person singular present împroașcă, past participle împroșcat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of împroșca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a împroșca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împroșcând | ||||||
| past participle | împroșcat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împroșc | împroști | împroașcă | împroșcăm | împroșcați | împroașcă | |
| imperfect | împroșcam | împroșcai | împroșca | împroșcam | împroșcați | împroșcau | |
| simple perfect | împroșcai | împroșcași | împroșcă | împroșcarăm | împroșcarăți | împroșcară | |
| pluperfect | împroșcasem | împroșcaseși | împroșcase | împroșcaserăm | împroșcaserăți | împroșcaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împroșc | să împroști | să împroaște | să împroșcăm | să împroșcați | să împroaște | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împroașcă | împroșcați | |||||
| negative | nu împroșca | nu împroșcați | |||||