înțelege
Romanian
Etymology
From Latin intelligere, variant of intellegere, present active infinitive of intellegō (“understand”); compare Aromanian nstileg, cf. also Albanian ndëgjoj, Romansch encleger.
Pronunciation
- IPA: [ɨntseˈledʒe]
Verb
a înțelege (third-person singular present înțelege, past participle înțeles) 3rd conj.
- to understand
Synonyms
Conjugation
înțelege (Third conjugation)
| infinitive | a înțelege | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înțelegând | ||||||
| past participle | înțeles | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înțeleg | înțelegi | înțelege | înțelegem | înțelegeți | înțeleg | |
| imperfect | înțelegeam | înțelegeai | înțelegea | înțelegeam | înțelegeați | înțelegeau | |
| simple perfect | înțelesei | înțeleseși | înțelese | înțeleserăm | înțeleserăți | înțeleseră | |
| pluperfect | înțelesesem | înțeleseseși | înțelesese | înțeleseserăm | înțeleseserăți | înțeleseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înțeleg | să înțelegi | să înțeleagă | să înțelegem | să înțelegeți | să înțeleagă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înțelege | înțelegeți | |||||
| negative | nu înțelege | nu înțelegeți | |||||
Related terms
- înțelegător
- înțelept
- înțelegere
- înțelepciune
- înțeles
See also
- ыnцeleӂe (Moldavian Cyrillic spelling)
- pricepe