înțelept
Romanian
Etymology
From Late Latin intellēctus, from Latin intellegō. Was originally also the past participle of înțelege, replaced by înțeles through analogy with other -e ending third-conjugation verbs (i.e. merge > mers, drege > dres, scrie > scris).
Adjective
înțelept
Declension
declension of înțelept
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | înțelept | înțeleaptă | înțelepți | înțelepte | ||
| definite | înțeleptul | înțeleapta | înțelepții | înțeleptele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | înțelept | înțelepte | înțelepți | înțelepte | ||
| definite | înțeleptului | înțeleptei | înțelepților | înțeleptelor | |||
Noun
înțelept m (plural înțelepți)
Declension
declension of înțelept
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| gender m | indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | un înțelept | înțeleptul | niște înțelepți | înțelepții |
| genitive/dative | unui înțelept | înțeleptului | unor înțelepți | înțelepților |