înavuțit
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of înavuți.
Noun edit
înavuțit n (plural înavuțituri)
Declension edit
Declension of înavuțit
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) înavuțit | înavuțitul | (niște) înavuțituri | înavuțiturile |
| genitive/dative | (unui) înavuțit | înavuțitului | (unor) înavuțituri | înavuțiturilor |
| vocative | înavuțitule | înavuțiturilor | ||
Verb edit
înavuțit (past participle of înavuți)