încheia
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Vulgar Latin *inclāvāre or *inclāviāre, from Latin clāvis (“key”) or clāvus (“nail”) (see also clāvāre (“to nail”)). Probably influenced by cheie. Compare also Friulian inclavâ, French enclouer.
Verb edit
a încheia (third-person singular present încheie, past participle încheiat) 1st conj.
- to conclude, end, wrap up, wind up, close
- to combine, unite
- to fasten, fix, button up
- Antonym: descheia
- (figuratively) to contract
Conjugation edit
conjugation of încheia (first conjugation, no infix)
| infinitive | a încheia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încheind | ||||||
| past participle | încheiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | închei | închei | încheie | încheiem | încheiați | încheie | |
| imperfect | încheiam | încheiai | încheia | încheiam | încheiați | încheiau | |
| simple perfect | încheiai | încheiași | încheie | încheiarăm | încheiarăți | încheiară | |
| pluperfect | încheiasem | încheiaseși | încheiase | încheiaserăm | încheiaserăți | încheiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să închei | să închei | să încheie | să încheiem | să încheiați | să încheie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încheie | încheiați | |||||
| negative | nu încheia | nu încheiați | |||||