încinge

See also: incinge

Romanian

Etymology 1

Inherited from Latin incendere, present active infinitive of incendō.

Alternative forms

• încinde — dated, rare

Verb

a încinge (third-person singular present încinge, past participle încins) 3rd conj.

1. to take fire, heat up, flare up, run hot, enkindle

Conjugation

    conjugation of încinge (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a încinge
gerund			încingând
past participle			încins
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încing	încingi	încinge	încingem	încingeți	încing
	imperfect	încingeam	încingeai	încingea	încingeam	încingeați	încingeau
	simple perfect	încinsei	încinseși	încinse	încinserăm	încinserăți	încinseră
	pluperfect	încinsesem	încinseseși	încinsese	încinseserăm	încinseserăți	încinseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încing	să încingi	să încingă	să încingem	să încingeți	să încingă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încinge			încingeți
	negative		nu încinge			nu încingeți

Derived terms

• încingere

Etymology 2

Inherited from Latin incingere, present active infinitive of incingō.

Pronunciation

• Audio

  (file)

Verb

a încinge (third-person singular present încinge, past participle încins) 3rd conj.

1. to girdle, enmesh, surround, envelop

   Synonyms: cinge, înfășura

   Antonym: descinge

Derived terms

• încingere