încruci
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a încruci (third-person singular present încrucește, past participle încrucit) 4th conj.
- to cross
Conjugation edit
conjugation of încruci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a încruci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încrucind | ||||||
| past participle | încrucit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încrucesc | încrucești | încrucește | încrucim | încruciți | încrucesc | |
| imperfect | încruceam | încruceai | încrucea | încruceam | încruceați | încruceau | |
| simple perfect | încrucii | încruciși | încruci | încrucirăm | încrucirăți | încruciră | |
| pluperfect | încrucisem | încruciseși | încrucise | încruciserăm | încruciserăți | încruciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încrucesc | să încrucești | să încrucească | să încrucim | să încruciți | să încrucească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încrucește | încruciți | |||||
| negative | nu încruci | nu încruciți | |||||