încrunta
Romanian edit
Etymology edit
From crunta (“to frown”) (with the prefix în-), from Latin cruentāre, present active infinitive of cruentō (“make bloody”). Compare Aromanian ncruntu, ncruntari (“to bleed”).
Verb edit
a încrunta (third-person singular present încruntă, past participle încruntat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of încrunta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a încrunta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încruntând | ||||||
| past participle | încruntat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încrunt | încrunți | încruntă | încruntăm | încruntați | încruntă | |
| imperfect | încruntam | încruntai | încrunta | încruntam | încruntați | încruntau | |
| simple perfect | încruntai | încruntași | încruntă | încruntarăm | încruntarăți | încruntară | |
| pluperfect | încruntasem | încruntaseși | încruntase | încruntaserăm | încruntaserăți | încruntaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încrunt | să încrunți | să încrunte | să încruntăm | să încruntați | să încrunte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încruntă | încruntați | |||||
| negative | nu încrunta | nu încruntați | |||||