încuia
Romanian edit
Etymology edit
From a Vulgar Latin root *incuneāre, from Latin cuneāre, present active infinitive of cuneō, ultimately from cuneus (“wedge”). Compare Albanian ngujoj. First attested in 1581.
Pronunciation edit
Verb edit
a încuia (third-person singular present încuie, past participle încuiat) 1st conj.
- (transitive) to lock (a lock)
- (transitive, reflexive) to lock in (someone or oneself)
- (transitive, regional) to become constipated
- (transitive, colloquial) to leave someone unable to respond
Conjugation edit
conjugation of încuia (first conjugation, no infix)
| infinitive | a încuia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încuind | ||||||
| past participle | încuiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încui | încui | încuie | încuiem | încuiați | încuie | |
| imperfect | încuiam | încuiai | încuia | încuiam | încuiați | încuiau | |
| simple perfect | încuiai | încuiași | încuie | încuiarăm | încuiarăți | încuiară | |
| pluperfect | încuiasem | încuiaseși | încuiase | încuiaserăm | încuiaserăți | încuiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încui | să încui | să încuie | să încuiem | să încuiați | să încuie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încuie | încuiați | |||||
| negative | nu încuia | nu încuiați | |||||
Antonyms edit
Derived terms edit
Related terms edit
References edit
- încuia in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)