încura
Romanian edit
Etymology edit
From a Vulgar Latin root *incurrāre, from Latin incurrō, incurrere, from currō.
Verb edit
a încura (third-person singular present încură, past participle încurat) 1st conj. (archaic, regional)
Conjugation edit
conjugation of încura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a încura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încurând | ||||||
| past participle | încurat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încur | încuri | încură | încurăm | încurați | încură | |
| imperfect | încuram | încurai | încura | încuram | încurați | încurau | |
| simple perfect | încurai | încurași | încură | încurarăm | încurarăți | încurară | |
| pluperfect | încurasem | încuraseși | încurase | încuraserăm | încuraserăți | încuraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încur | să încuri | să încure | să încurăm | să încurați | să încure | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încură | încurați | |||||
| negative | nu încura | nu încurați | |||||