îndatorință

Romanian

Etymology

From îndatori +‎ -ință.

Noun

îndatorință f (plural îndatorințe)

1. duty

Declension

Declension of îndatorință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) îndatorință	îndatorința	(niște) îndatorințe	îndatorințele
genitive/dative	(unei) îndatorințe	îndatorinței	(unor) îndatorințe	îndatorințelor
vocative	îndatorință, îndatorințo		îndatorințelor