îndrăci
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a îndrăci (third-person singular present îndrăcește, past participle îndrăcit) 4th conj.
- to infuriate
Conjugation edit
conjugation of îndrăci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a îndrăci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îndrăcind | ||||||
| past participle | îndrăcit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îndrăcesc | îndrăcești | îndrăcește | îndrăcim | îndrăciți | îndrăcesc | |
| imperfect | îndrăceam | îndrăceai | îndrăcea | îndrăceam | îndrăceați | îndrăceau | |
| simple perfect | îndrăcii | îndrăciși | îndrăci | îndrăcirăm | îndrăcirăți | îndrăciră | |
| pluperfect | îndrăcisem | îndrăciseși | îndrăcise | îndrăciserăm | îndrăciserăți | îndrăciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îndrăcesc | să îndrăcești | să îndrăcească | să îndrăcim | să îndrăciți | să îndrăcească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îndrăcește | îndrăciți | |||||
| negative | nu îndrăci | nu îndrăciți | |||||