înfrunzi
Romanian edit
Etymology edit
Either from în + frunză or from a Vulgar Latin root *infrondīre, from Latin frondēscere, present active infinitive of frondēscō, from frons.
Verb edit
a înfrunzi (third-person singular present înfrunzește, past participle înfrunzit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of înfrunzi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înfrunzi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfrunzind | ||||||
| past participle | înfrunzit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfrunzesc | înfrunzești | înfrunzește | înfrunzim | înfrunziți | înfrunzesc | |
| imperfect | înfrunzeam | înfrunzeai | înfrunzea | înfrunzeam | înfrunzeați | înfrunzeau | |
| simple perfect | înfrunzii | înfrunziși | înfrunzi | înfrunzirăm | înfrunzirăți | înfrunziră | |
| pluperfect | înfrunzisem | înfrunziseși | înfrunzise | înfrunziserăm | înfrunziserăți | înfrunziseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfrunzesc | să înfrunzești | să înfrunzească | să înfrunzim | să înfrunziți | să înfrunzească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfrunzește | înfrunziți | |||||
| negative | nu înfrunzi | nu înfrunziți | |||||