îngâmfa
Romanian
Etymology
Verb
a îngâmfa (third-person singular present îngâmfă, past participle îngâmfat) 1st conj.
- (reflexive, figuratively) to inflate oneself, put on airs
Conjugation
conjugation of îngâmfa (First conjugation)
| infinitive | a îngâmfa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îngâmfând | ||||||
| past participle | îngâmfat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îngâmf | îngâmfi | îngâmfă | îngâmfăm | îngâmfați | îngâmfă | |
| imperfect | îngâmfam | îngâmfai | îngâmfa | îngâmfam | îngâmfați | îngâmfau | |
| simple perfect | îngâmfai | îngâmfași | îngâmfă | îngâmfarăm | îngâmfarăți | îngâmfară | |
| pluperfect | îngâmfasem | îngâmfaseși | îngâmfase | îngâmfaserăm | îngâmfaserăți | îngâmfaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îngâmf | să îngâmfi | să îngâmfe | să îngâmfăm | să îngâmfați | să îngâmfe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îngâmfă | îngâmfați | |||||
| negative | nu îngâmfa | nu îngâmfați | |||||