înjura
See also: injura
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Late Latin iniuriare, from Latin iniūriārī, present active infinitive of iniūrior, or alternatively simply an internal construction from Romanian în + jura, as all the other Romance cognates are learned borrowings.
Pronunciation edit
Audio (file)
Verb edit
a înjura (third-person singular present înjură, past participle înjurat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of înjura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înjura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înjurând | ||||||
| past participle | înjurat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înjur | înjuri | înjură | înjurăm | înjurați | înjură | |
| imperfect | înjuram | înjurai | înjura | înjuram | înjurați | înjurau | |
| simple perfect | înjurai | înjurași | înjură | înjurarăm | înjurarăți | înjurară | |
| pluperfect | înjurasem | înjuraseși | înjurase | înjuraserăm | înjuraserăți | înjuraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înjur | să înjuri | să înjure | să înjurăm | să înjurați | să înjure | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înjură | înjurați | |||||
| negative | nu înjura | nu înjurați | |||||