înmii

Romanian

Etymology

From în- +‎ mie.

Verb

a înmii (third-person singular present înmiește, past participle înmiit) 4th conj.

1. to increase thousandfold

Conjugation

    conjugation of înmii (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înmii
gerund			înmiind
past participle			înmiit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înmiesc	înmiești	înmiește	înmiim	înmiiți	înmiesc
	imperfect	înmiam	înmiai	înmia	înmiam	înmiați	înmiau
	simple perfect	înmiii	înmiiși	înmii	înmiirăm	înmiirăți	înmiiră
	pluperfect	înmiisem	înmiiseși	înmiise	înmiiserăm	înmiiserăți	înmiiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înmiesc	să înmiești	să înmiască	să înmiim	să înmiiți	să înmiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înmiește			înmiiți
	negative		nu înmii			nu înmiiți