înnebuni
Romanian edit
Etymology edit
Pronunciation edit
Audio (file)
Verb edit
a înnebuni (third-person singular present înnebunește, past participle înnebunit) 4th conj.
- to go insane
Conjugation edit
conjugation of înnebuni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înnebuni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înnebunind | ||||||
| past participle | înnebunit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înnebunesc | înnebunești | înnebunește | înnebunim | înnebuniți | înnebunesc | |
| imperfect | înnebuneam | înnebuneai | înnebunea | înnebuneam | înnebuneați | înnebuneau | |
| simple perfect | înnebunii | înnebuniși | înnebuni | înnebunirăm | înnebunirăți | înnebuniră | |
| pluperfect | înnebunisem | înnebuniseși | înnebunise | înnebuniserăm | înnebuniserăți | înnebuniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înnebunesc | să înnebunești | să înnebunească | să înnebunim | să înnebuniți | să înnebunească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înnebunește | înnebuniți | |||||
| negative | nu înnebuni | nu înnebuniți | |||||