înotat
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of înota.
Noun edit
înotat n (uncountable)
Declension edit
declension of înotat (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| n gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) înotat | înotatul |
| genitive/dative | (unui) înotat | înotatului |
| vocative | înotatule | |
Verb edit
înotat (past participle of înota)
- past participle of înota