înrâurință

Romanian

Etymology

From înrâuri +‎ -ință.

Noun

înrâurință f (plural înrâurințe)

1. (dated) influence

Declension

Declension of înrâurință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înrâurință	înrâurința	(niște) înrâurințe	înrâurințele
genitive/dative	(unei) înrâurințe	înrâurinței	(unor) înrâurințe	înrâurințelor
vocative	înrâurință, înrâurințo		înrâurințelor