înrobi
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a înrobi (third-person singular present înrobește, past participle înrobit) 4th conj.
- to enslave
Conjugation edit
conjugation of înrobi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înrobi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înrobind | ||||||
| past participle | înrobit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înrobesc | înrobești | înrobește | înrobim | înrobiți | înrobesc | |
| imperfect | înrobeam | înrobeai | înrobea | înrobeam | înrobeați | înrobeau | |
| simple perfect | înrobii | înrobiși | înrobi | înrobirăm | înrobirăți | înrobiră | |
| pluperfect | înrobisem | înrobiseși | înrobise | înrobiserăm | înrobiserăți | înrobiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înrobesc | să înrobești | să înrobească | să înrobim | să înrobiți | să înrobească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înrobește | înrobiți | |||||
| negative | nu înrobi | nu înrobiți | |||||