însoțit
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of însoți.
Noun edit
însoțit n (uncountable)
Declension edit
declension of însoțit (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| n gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) însoțit | însoțitul |
| genitive/dative | (unui) însoțit | însoțitului |
| vocative | însoțitule | |
Verb edit
însoțit (past participle of însoți)
- past participle of însoți