înspăimântat
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of înspăimânta.
Adjective edit
înspăimântat m or n (feminine singular înspăimântată, masculine plural înspăimântați, feminine and neuter plural înspăimântate)
Declension edit
Declension of înspăimântat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | înspăimântat | înspăimântată | înspăimântați | înspăimântate | ||
| definite | înspăimântatul | înspăimântata | înspăimântații | înspăimântatele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | înspăimântat | înspăimântate | înspăimântați | înspăimântate | ||
| definite | înspăimântatului | înspăimântatei | înspăimântaților | înspăimântatelor | |||