însuflețire

Romanian

Etymology

From însufleți +‎ -re.

Noun

însuflețire f (plural însuflețiri)

1. animation, liveliness
2. fervor, ardor

Declension

Declension of însuflețire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) însuflețire	însuflețirea	(niște) însuflețiri	însuflețirile
genitive/dative	(unei) însuflețiri	însuflețirii	(unor) însuflețiri	însuflețirilor
vocative	însuflețire, însuflețireo		însuflețirilor

Synonyms

• vioiciune, avânt

Related terms

• însufleți
• însuflețit
• însuflețitor
• suflet
• sufletism
• sufletist