întărâta
Romanian edit
Alternative forms edit
Etymology edit
Inherited from Vulgar Latin interritāre, attested in an eighth-century gloss, itself from Latin interritus, or in + territāre, or from a crossing of irritāre with territāre. Compare Old French (en)tarier, Neapolitan nderreta.
Verb edit
a întărâta (third-person singular present întărâtă, past participle întărâtat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of întărâta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a întărâta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întărâtând | ||||||
| past participle | întărâtat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întărât | întărâți | întărâtă | întărâtăm | întărâtați | întărâtă | |
| imperfect | întărâtam | întărâtai | întărâta | întărâtam | întărâtați | întărâtau | |
| simple perfect | întărâtai | întărâtași | întărâtă | întărâtarăm | întărâtarăți | întărâtară | |
| pluperfect | întărâtasem | întărâtaseși | întărâtase | întărâtaserăm | întărâtaserăți | întărâtaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întărât | să întărâți | să întărâte | să întărâtăm | să întărâtați | să întărâte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întărâtă | întărâtați | |||||
| negative | nu întărâta | nu întărâtați | |||||