întrebuințat
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of întrebuința.
Adjective edit
întrebuințat m or n (feminine singular întrebuințată, masculine plural întrebuințați, feminine and neuter plural întrebuințate)
Declension edit
Declension of întrebuințat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | întrebuințat | întrebuințată | întrebuințați | întrebuințate | ||
| definite | întrebuințatul | întrebuințata | întrebuințații | întrebuințatele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | întrebuințat | întrebuințate | întrebuințați | întrebuințate | ||
| definite | întrebuințatului | întrebuințatei | întrebuințaților | întrebuințatelor | |||