învoi

Romanian

Etymology

From în- +‎ voie.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.voˈi/
• Rhymes: -i
• Hyphenation: în‧vo‧i

Verb

a învoi (third-person singular present învoiește, past participle învoit) 4th conj.

1. (reflexive or reciprocal) to agree to something
2. (transitive) to grant someone leave from school, the workplace, etc.

Conjugation

    conjugation of învoi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a învoi
gerund			învoind
past participle			învoit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	învoiesc	învoiești	învoiește	învoim	învoiți	învoiesc
	imperfect	învoiam	învoiai	învoia	învoiam	învoiați	învoiau
	simple perfect	învoii	învoiși	învoi	învoirăm	învoirăți	învoiră
	pluperfect	învoisem	învoiseși	învoise	învoiserăm	învoiserăți	învoiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să învoiesc	să învoiești	să învoiască	să învoim	să învoiți	să învoiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		învoiește			învoiți
	negative		nu învoi			nu învoiți

References

• învoi in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)