învolba

Romanian

Verb

a învolba (third-person singular present învolbează, past participle învolbat) 1st conj.

1. Obsolete form of învoalbe.

Conjugation

    conjugation of învolba (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a învolba
gerund			învolbând
past participle			învolbat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	învolbez	învolbezi	învolbează	învolbăm	învolbați	învolbează
	imperfect	învolbam	învolbai	învolba	învolbam	învolbați	învolbau
	simple perfect	învolbai	învolbași	învolbă	învolbarăm	învolbarăți	învolbară
	pluperfect	învolbasem	învolbaseși	învolbase	învolbaserăm	învolbaserăți	învolbaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să învolbez	să învolbezi	să învolbeze	să învolbăm	să învolbați	să învolbeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		învolbează			învolbați
	negative		nu învolba			nu învolbați

References

• învolba in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN