Wiktionary

ține

(Redirected from ţine)
See also: Appendix:Variations of "tine"

Romanian edit

Alternative forms edit

Etymology edit

From the original form ținea (a second-conjugation verb), from Latin tenēre, present active infinitive of teneō, from Proto-Italic *tenēō, stative from Proto-Indo-European *ten- (“to stretch, draw”).

Pronunciation edit

  • IPA(key): /ˈt͡si.ne/
  • Audio(file)
  • Audio(file)
  • Rhymes: -ine
  • Hyphenation: ți‧ne

Verb edit

a ține (third-person singular present ține, past participle ținut) 3rd conj.

  1. (transitive) to hold
  2. (reflexive) to hold on [+ de (object)]
    Pasagerii care stau in picioare în tramvai pot să se țină de bară.
    The passengers standing up in the tram may hold on to the pole.
  3. to be a part of a whole, to be subordinate in a system, to belong [+ de (object)]
    Synonym: depinde
    Alaska ține de Statele Unite.
    Alaska is part of the United States.
  4. (transitive, of a mental state, the pursuit of an activity or a depletable resource) to last for someone
    Te mai ține mult supărarea?
    Will you be angry for much longer?
    (literally, “Does your anger last a lot any longer?”)
    Actoria l-a ținut trei ani.
    He lasted three years in acting [before giving up].
    Îmi place mult mai mult telefonul acesta fiindcă mă ține bateria.
    I like this phone much more because the battery lasts me.
  5. to treasure, to hold dear [+ la (object)]
  6. (with subordinate clause) to insist or find it important to do something
  7. to be up to someone (able to be influenced) [+ de (object)]
    Synonym: depinde
    Te pot ajuta cu depunerea dosarului, dar dacă va fi acceptat nu ține de mine.
    I can help you with submitting your application, but whether it will be accepted is not up to me.
  8. (transitive) to hold (organise or have take place)
    a ține un discurs ― to hold a speech
  9. (impersonal, transitive, with subordinate clause, informal) to have the guts
    Nu te ține să sari?
    You don’t have the guts to jump?
  10. (informal) to support a side in a competition or conflict [+ cu (object)]
  11. (reflexive, informal) to follow someone, mostly in a negative sense [+ de／după (object)]
    Synonym: se lua
  12. (intransitive, of deceit, informal, chiefly in the negative) to be believed

Conjugation edit

    conjugation of ține (third conjugation, past participle in -ut)
infinitive a ține
gerund ținând
past participle ținut
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present țin ții ține ținem țineți țin
imperfect țineam țineai ținea țineam țineați țineau
simple perfect ținui ținuși ținu ținurăm ținurăți ținură
pluperfect ținusem ținuseși ținuse ținuserăm ținuserăți ținuseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să țin să ții să țină să ținem să țineți să țină
imperative — tu — — voi —
affirmative ține țineți
negative nu ține nu țineți

Derived terms edit

Related terms edit

References edit

Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=ține&oldid=78941370"