șnur

See also: snur, śnür, šnur, and şnur

Romanian

Etymology

Borrowed from German Schnur.

Noun

șnur n (plural șnururi)

1. cord, string, twine

Declension

Declension of șnur

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șnur	șnurul	(niște) șnururi	șnururile
genitive/dative	(unui) șnur	șnurului	(unor) șnururi	șnururilor
vocative	șnurule		șnururilor