șopti
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic шъптати (šŭptati), from Proto-Slavic *šьpъtati. Compare Bulgarian шептя (šeptja).
Pronunciation edit
Verb edit
a șopti (third-person singular present șoptește, past participle șoptit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of șopti (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a șopti | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | șoptind | ||||||
| past participle | șoptit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | șoptesc | șoptești | șoptește | șoptim | șoptiți | șoptesc | |
| imperfect | șopteam | șopteai | șoptea | șopteam | șopteați | șopteau | |
| simple perfect | șoptii | șoptiși | șopti | șoptirăm | șoptirăți | șoptiră | |
| pluperfect | șoptisem | șoptiseși | șoptise | șoptiserăm | șoptiserăți | șoptiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să șoptesc | să șoptești | să șoptească | să șoptim | să șoptiți | să șoptească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | șoptește | șoptiți | |||||
| negative | nu șopti | nu șoptiți | |||||