șpriț
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from German Spritzer.
Noun edit
șpriț n (plural șprițuri)
Declension edit
Declension of șpriț
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) șpriț | șprițul | (niște) șprițuri | șprițurile |
| genitive/dative | (unui) șpriț | șprițului | (unor) șprițuri | șprițurilor |
| vocative | șprițule | șprițurilor | ||