știrbi

Romanian

Etymology

From știrb.

Verb

a știrbi (third-person singular present știrbește, past participle știrbit) 4th conj.

1. to chip one's teeth
2. to chip an object

Conjugation

    conjugation of știrbi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a știrbi
gerund			știrbind
past participle			știrbit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	știrbesc	știrbești	știrbește	știrbim	știrbiți	știrbesc
	imperfect	știrbeam	știrbeai	știrbea	știrbeam	știrbeați	știrbeau
	simple perfect	știrbii	știrbiși	știrbi	știrbirăm	știrbirăți	știrbiră
	pluperfect	știrbisem	știrbiseși	știrbise	știrbiserăm	știrbiserăți	știrbiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să știrbesc	să știrbești	să știrbească	să știrbim	să știrbiți	să știrbească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		știrbește			știrbiți
	negative		nu știrbi			nu știrbiți