șuiera
Romanian edit
Alternative forms edit
Etymology edit
Inherited from Vulgar Latin *sūbilāre, from Latin sībilāre, present active infinitive of sībilō, or possibly influenced by fluiera. Compare Aromanian shuir, shuirari, Dalmatian sublar, Italian sobillare, Romansch tschüblar, dialectal French subler.
Verb edit
a șuiera (third-person singular present șuieră, past participle șuierat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of șuiera (first conjugation, no infix)
| infinitive | a șuiera | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | șuierând | ||||||
| past participle | șuierat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | șuier | șuieri | șuieră | șuierăm | șuierați | șuieră | |
| imperfect | șuieram | șuierai | șuiera | șuieram | șuierați | șuierau | |
| simple perfect | șuierai | șuierași | șuieră | șuierarăm | șuierarăți | șuierară | |
| pluperfect | șuierasem | șuieraseși | șuierase | șuieraserăm | șuieraserăți | șuieraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să șuier | să șuieri | să șuiere | să șuierăm | să șuierați | să șuiere | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | șuieră | șuierați | |||||
| negative | nu șuiera | nu șuierați | |||||