țintaură
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from translingual Centaurea.
Noun edit
țintaură f (plural țintaure)
Declension edit
Declension of țintaură
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) țintaură | țintaura | (niște) țintaure | țintaurele |
| genitive/dative | (unei) țintaure | țintaurei | (unor) țintaure | țintaurelor |
| vocative | țintaură, țintauro | țintaurelor | ||