acupla
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French accoupler.
Verb edit
a acupla (third-person singular present acuplează, past participle acuplat) 1st conj.
- to pair up
Conjugation edit
conjugation of acupla (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a acupla | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | acuplând | ||||||
| past participle | acuplat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | acuplez | acuplezi | acuplează | acuplăm | acuplați | acuplează | |
| imperfect | acuplam | acuplai | acupla | acuplam | acuplați | acuplau | |
| simple perfect | acuplai | acuplași | acuplă | acuplarăm | acuplarăți | acuplară | |
| pluperfect | acuplasem | acuplaseși | acuplase | acuplaserăm | acuplaserăți | acuplaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să acuplez | să acuplezi | să acupleze | să acuplăm | să acuplați | să acupleze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | acuplează | acuplați | |||||
| negative | nu acupla | nu acuplați | |||||