adnota

Latin

Verb

adnotā

1. second-person singular present active imperative of adnotō

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin adnotare. By surface analysis, ad- +‎ nota.

Pronunciation

• IPA^(key): /ad.noˈta/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: ad‧no‧ta

Verb

a adnota (third-person singular present adnotează, past participle adnotat) 1st conj.

1. (transitive) to annotate (make annotations on the margins of a text)

Conjugation

    conjugation of adnota (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a adnota
gerund			adnotând
past participle			adnotat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	adnotez	adnotezi	adnotează	adnotăm	adnotați	adnotează
	imperfect	adnotam	adnotai	adnota	adnotam	adnotați	adnotau
	simple perfect	adnotai	adnotași	adnotă	adnotarăm	adnotarăți	adnotară
	pluperfect	adnotasem	adnotaseși	adnotase	adnotaserăm	adnotaserăți	adnotaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să adnotez	să adnotezi	să adnoteze	să adnotăm	să adnotați	să adnoteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		adnotează			adnotați
	negative		nu adnota			nu adnotați

Derived terms

• adnotare
• adnotator