afreta
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French affréter.
Verb edit
a afreta (third-person singular present afretează, past participle afretat) 1st conj.
- to charter (a ship)
Conjugation edit
conjugation of afreta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a afreta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | afretând | ||||||
| past participle | afretat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | afretez | afretezi | afretează | afretăm | afretați | afretează | |
| imperfect | afretam | afretai | afreta | afretam | afretați | afretau | |
| simple perfect | afretai | afretași | afretă | afretarăm | afretarăți | afretară | |
| pluperfect | afretasem | afretaseși | afretase | afretaserăm | afretaserăți | afretaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să afretez | să afretezi | să afreteze | să afretăm | să afretați | să afreteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | afretează | afretați | |||||
| negative | nu afreta | nu afretați | |||||