agrea
Garo edit
Verb edit
agrea
Synonyms edit
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a agrea (third-person singular present agreează, past participle agreat) 1st conj.
- to accept
Conjugation edit
conjugation of agrea (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a agrea | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | agreând | ||||||
| past participle | agreat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | agreez | agreezi | agreează | agreăm | agreați | agreează | |
| imperfect | agream | agreai | agrea | agream | agreați | agreau | |
| simple perfect | agreai | agreași | agreă | agrearăm | agrearăți | agreară | |
| pluperfect | agreasem | agreaseși | agrease | agreaserăm | agreaserăți | agreaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să agreez | să agreezi | să agreeze | să agreăm | să agreați | să agreeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | agreează | agreați | |||||
| negative | nu agrea | nu agreați | |||||