agrementa
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French agrémenter.
Verb edit
a agrementa (third-person singular present agrementează, past participle agrementat) 1st conj.
- (transitive) to brighten up
Conjugation edit
conjugation of agrementa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a agrementa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | agrementând | ||||||
| past participle | agrementat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | agrementez | agrementezi | agrementează | agrementăm | agrementați | agrementează | |
| imperfect | agrementam | agrementai | agrementa | agrementam | agrementați | agrementau | |
| simple perfect | agrementai | agrementași | agrementă | agrementarăm | agrementarăți | agrementară | |
| pluperfect | agrementasem | agrementaseși | agrementase | agrementaserăm | agrementaserăți | agrementaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să agrementez | să agrementezi | să agrementeze | să agrementăm | să agrementați | să agrementeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | agrementează | agrementați | |||||
| negative | nu agrementa | nu agrementați | |||||