alternare
See also: alternaré
Italian edit
Etymology edit
Pronunciation edit
Verb edit
alternàre (first-person singular present altèrno, first-person singular past historic alternài, past participle alternàto, auxiliary avére)
- (transitive) to alternate
- (transitive, agriculture) to rotate (crops)
Conjugation edit
Conjugation of alternàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)
Related terms edit
Related terms
Anagrams edit
Latin edit
Verb edit
alternāre
- inflection of alternō:
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
alternare f (plural alternări)
Declension edit
Declension of alternare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) alternare | alternarea | (niște) alternări | alternările |
genitive/dative | (unei) alternări | alternării | (unor) alternări | alternărilor |
vocative | alternare, alternareo | alternărilor |
Spanish edit
Verb edit
alternare