amănunțime

Romanian

Etymology

From amănunt +‎ -ime.

Noun

amănunțime f (plural amănunțimi)

1. detail

Declension

Declension of amănunțime

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) amănunțime	amănunțimea	(niște) amănunțimi	amănunțimile
genitive/dative	(unei) amănunțimi	amănunțimii	(unor) amănunțimi	amănunțimilor
vocative	amănunțime, amănunțimeo		amănunțimilor