Wiktionary

ambiț

Romanian edit

Noun edit

ambiț n (plural ambițuri)

  1. Obsolete form of ambiție.

Declension edit

Declension of ambiț
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) ambiț ambițul (niște) ambițuri ambițurile
genitive/dative (unui) ambiț ambițului (unor) ambițuri ambițurilor
vocative ambițule ambițurilor

References edit

  • ambiț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=ambiț&oldid=70759895"