ambiționa
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French ambitionner.
Verb edit
a ambiționa (third-person singular present ambiționează, past participle ambiționat) 1st conj.
- to ambition
Conjugation edit
conjugation of ambiționa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a ambiționa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ambiționând | ||||||
| past participle | ambiționat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ambiționez | ambiționezi | ambiționează | ambiționăm | ambiționați | ambiționează | |
| imperfect | ambiționam | ambiționai | ambiționa | ambiționam | ambiționați | ambiționau | |
| simple perfect | ambiționai | ambiționași | ambiționă | ambiționarăm | ambiționarăți | ambiționară | |
| pluperfect | ambiționasem | ambiționaseși | ambiționase | ambiționaserăm | ambiționaserăți | ambiționaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ambiționez | să ambiționezi | să ambiționeze | să ambiționăm | să ambiționați | să ambiționeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ambiționează | ambiționați | |||||
| negative | nu ambiționa | nu ambiționați | |||||