ambreia
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French embrayer.
Verb edit
a ambreia (third-person singular present ambreiează, past participle ambreiat) 1st conj.
- to engage
Conjugation edit
conjugation of ambreia (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a ambreia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ambreind | ||||||
| past participle | ambreiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ambreiez | ambreiezi | ambreiază | ambreiem | ambreiați | ambreiază | |
| imperfect | ambreiam | ambreiai | ambreia | ambreiam | ambreiați | ambreiau | |
| simple perfect | ambreiai | ambreiași | ambreie | ambreiarăm | ambreiarăți | ambreiară | |
| pluperfect | ambreiasem | ambreiaseși | ambreiase | ambreiaserăm | ambreiaserăți | ambreiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ambreiez | să ambreiezi | să ambreieze | să ambreiem | să ambreiați | să ambreieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ambreiază | ambreiați | |||||
| negative | nu ambreia | nu ambreiați | |||||